Dupa cum spuneam...
Nu puteam sa las sa treaca ziua de azi...pur si simplu nu puteam, nu ma intrebati de ce...
Ieri am scris pentru prima data. Unora le-a placut, altora...nu stiu, altii chiar daca au citit au fost prea procupati de altceva pentru a gasi cateva minute sa-mi scrie ceva. E larg cerul sub care traim cu totii, mult soare si toata lumea vrea la umbra. Asta e.
Imi spunea cineva ieri ca de fapt tot pretextul asta cu examenele ascunde de fapt altceva...o alta suferinta. Avea dreptate, insa nu mi-e ingaduit s-o public, nu stiu cati ar intelege. Totodata ca sa revin la suferinta altcineva mi-a replicat scurt: "suferinta aduce cu sine maturitate, modeleaza frumos caracterele tari iar pe cele slabe le inraieste"....Mda, mi-am zis eu, un dus rece si la obiect. Mi-a dat de gandit...
Si cam cat trebuie sa sufar ca sa imi apara zambetul ala in coltul gurii de "sunt stapana pe situatie"? Habar nu am, la mine nu a ajuns inca. Fac parte inca din grupul temerarilor.
Nu am rabdare, da, recunosc. M-am intergrat atat de bine in lumea asta, grabita, rece, impersonala ca mi-am uitat propria identitate.
Si totusi rabdarea e cea mai buna arma din lume...
Plec.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu