...de vrei sa vii la mine in picioarele goale...fereste-te de ninsoare de zapada altor amintiri...

Azi nu e nimic, e doar titlul.


Mult soare!

imi place iarna asta...

Da, imi place iarna asta imi aduce aminte de acasa, de timpul copilariei mele...ieseam afara la sanie cu fratii mei si cu toti copii de pe strada...si mai era cineva...catelusa mea scumpa pe care din pacate am pierdut-o in urma unui incident stupid. Imi provoaca tristete sa vorbesc despre asta...

Imi aduce aminte de tata...


De hornul casei ce se vedea de jos din vale, locuiam in singura casa mai aproape de locul de sanius, care fumega lenes...de parca cea mai pretioasa resursa nu ar fi contat nicicum...timpul cum trece. Nu-l simti decat atunci cand mai pui un an la cei avuti pana acum, poate ca nici atunci prea clar...mai incolo....e alta poveste.

Azi mi-a fost atat de frig incat am simtit ca o sa-mi pice nasul :) intamplator am avut drum prin cismigiu, in fata mea se intindea lipsit de orice grija...patinoarul. In jurul lui cativa purtatori de caciuli rusesti..pazeau...ce? nu ma intrebati, nu am inteles ideea, totul e inghetat acum. Oamenii si ei...paralizati de frig si de propriile ganduri incercau sa-si croiasca drum prin intinderea de zapada. Cate un pingiun din loc in loc, imaginar numai insa...nu am vazut niciodata un pingiun si imi doresc atat de mult asta!

Cate un porumbel din loc in loc isi cauta partenerul, se inghesuiau unii in altii cu penele infoiate...saracii mi-am zis, pentru ei nu exista un loc la caldura. Si in mijlocul la toate astea eu si cateva raze de soare...

Am privit in jur, am luat o gura de aer rece si m-am intors in cotidian, as fi ramas acolo dar ...imi pica nasul!


ciuss.

pentru ca intre timp azi a devenit ieri.....

Dupa cum spuneam...

Nu puteam sa las sa treaca ziua de azi...pur si simplu nu puteam, nu ma intrebati de ce...
Ieri am scris pentru prima data. Unora le-a placut, altora...nu stiu, altii chiar daca au citit au fost prea procupati de altceva pentru a gasi cateva minute sa-mi scrie ceva. E larg cerul sub care traim cu totii, mult soare si toata lumea vrea la umbra. Asta e.

Imi spunea cineva ieri ca de fapt tot pretextul asta cu examenele ascunde de fapt altceva...o alta suferinta. Avea dreptate, insa nu mi-e ingaduit s-o public, nu stiu cati ar intelege. Totodata ca sa revin la suferinta altcineva mi-a replicat scurt: "suferinta aduce cu sine maturitate, modeleaza frumos caracterele tari iar pe cele slabe le inraieste"....Mda, mi-am zis eu, un dus rece si la obiect. Mi-a dat de gandit...
Si cam cat trebuie sa sufar ca sa imi apara zambetul ala in coltul gurii de "sunt stapana pe situatie"? Habar nu am, la mine nu a ajuns inca. Fac parte inca din grupul temerarilor.

Nu am rabdare, da, recunosc. M-am intergrat atat de bine in lumea asta, grabita, rece, impersonala ca mi-am uitat propria identitate.

Si totusi rabdarea e cea mai buna arma din lume...


Plec.

de ce azi?

M-am intrebat la inceput, simplu:"de ce azi?" pai pentru ca maine nu mai putea sa astepte. Ieri, am citit blogul unor prieteni si am zis sa incerc si eu! Nu am nimic de pierdut si toata experienta asta ar putea sa-mi deschida o pasiune mai veche din primii ani de facultate...scrisul...Am renuntat la acesta din urma din varii motive...
Unele plauzibile altele nu. Dar asta nu vreau s-o discut aici. Nu acum.
Acum vreau sa ma bucur din nou de frenezia propriilor ganduri desi in mod normal ar trebui sa fac cu totul dar cu totul altceva...deh asa sunt eu, mai lenesa. Dumnezeu mi-e martor ca am incercat dar nu-mi iese si pace. Mi se inchid ochii dupa primele randuri si simt cum neuronii mei merg linistiti la culcare.
Gata, ajunge pentru azi! imi sopteste unul parca de undeva...sinapsele scot scantei!

Si uite asa trece si week-end-ul asta, marti am examen...iar nu o sa stiu nimic. Cel putin merg linistita, nu am facut niciun efort pentru a pricepe ceva, asta e, poate am mai mult noroc maine. Daca stau sa ma gandesc bine nici nu inteleg de ce trebuie sa dau stupidul ala de examen?!

Sunt cam stresata de tema lunilor astea 2, sesiune!!! ce termen!

Ma comport de parca e prima oara cand as merge la un examen, cand de fapt...atatea emotii mi s-au scurs prin vene. Am uitat probabil,atunci era greu acum stiu ca maine imi poate aduce ceva mult mai greu. M-am plictisit deja de subiectul asta...hai sa-l uitam!

Imi vin atat de multe lucruri in cap in momentul asta...dar mi-e teama de cel ce va citi. Ce-o sa creada oare?

Am nevoie de o gura de aer proaspat si de un zambet cald. Intrebarea e in ce directie sa o pornesc?

Dau cu banul, norocul ii ajuta intotdeuna pe cei inteligenti si cu suflet bun. Am zile in care cred ca ma numar si eu printre ei!
Ies...
Ma duc sa ma plimb putin...